Îi place să
fie înconjurată de oameni,...de oameni dragi...de oameni care o apreciază, cel
puțin aparent. Îi place să știe că are mereu pe cineva alături...e un deliciu
absolut să audă de la ceilalți cuvinte de laudă la adresa ei și a muncii ei.
Adoră să se știe admirată, iubită, plăcută, simpatizată,....adoră sentimentul
ăsta.
Se bucură din
plin de statutul pe care îl are în unele cercuri. Da, aveau dreptate cei/cele
care ziceau că e mai luată în seamă
decât alții. Așa e. Și...de ce nu? Ca să fie și un pic rea, ... ”dacă alții nu
au fost în stare să își creeze un asemenea statut...dacă nu s-au făcut
plăcuți...asta e.”
Ca să nu mai
amintim de replicile de genul ”Mary-Ann,...am citit ce ai scris. E absolut
fabulos! Eu...eu simt la fel...dar să mă exprim tot așa ca tine...hm...mai
greu.”..sau ”De ce ești așa deșteaptă, Mary-Ann?”, pe când ea nu se simte așa
deșteaptă. E perfect normal să știi atâtea lucruri. Nu?
Persoane pe
care poate nu le-a văzut niciodată îi transmit încurajări. Oameni la care nu se
gândise vreodată că ar putea să intre în vorbă cu ea, au făcut mai mult decât
pur și simplu a intra în vorbă cu ea.
Să aibă
influență asupra celorlalți, să știe că are valoare pentru ei...e minunat!
Nu, nu e o
anonimă, nu e invizibilă, nu! Chiar dacă sunt momente când își dorește să fie,
ei bine, nu este! Mary-Ann e o prințesă a Cerului, nu va fi niciodată în umbră!
Pentru că Tatăl ei e Cea mai importantă Persoană care există și care a existat
vreodată. Mai mult decât atât: o iubește. Și îi vrea doar binele.
Bineînțeles că
sunt acele zile în care nu vrea să vadă pe nimeni, nu vrea să audă de nimeni,
vrea doar să stea singură, departe de toți...dar alungă gândurile astea și,
curajoasă, afișează unul din zâmbetele ei cele fermecătoare și... pornește din
nou.
De multe ori,
exact când avea nevoie de o încurajare, de un impuls, a apărut cineva, out of nowhere și cerul s-a luminat. ”Mary-Ann,
n-am mai întâlnit pe nimeni care să facă lucrurile așa cum le faci tu.
Ești...ești altfel.”
Cu toate
astea, se teme că ar ajunge să cerșească admirația celor din jur. Să se simtă
strălucitoare, mirifică, fabuloasă, genială, briliantă...să i se spună asta. Se
teme. Nu vrea ca încrederea ei în sine să depindă de ceea ce spun ceilalți. Se
luptă să nu fie așa. Dar pe de altă parte, știe că dacă cineva are să îi spună
ceva, îi spune, fără ca ea să o ceară. Speră, crede! că, chiar dacă într-o zi
toate cuvintele frumoase nu vor mai veni, va putea să continue să facă aceleași
lucruri ca până atunci, la fel de bine. Știe că așa se va întâmpla.
Contează mereu
pe prietenii cei buni. Nu, nu sunt mulți. Puțini, mai mulți băieți, dar buni.
Știe că se poate baza pe ei. Că îi va avea alături no matter what.
Mary-Ann,
mereu sus, deși de multe ori nu dorește asta și nu crede că merită să fie
acolo.
Mary-Ann,
țintind sus, cu Tatăl ei.
Mary-Ann.
