film. recomandat cu caldura

Chocolat.

Pentru că aveam de ales între mai multe, titlul a influențat decizia mea: când este vorba de ciocolată, orice rezistență este inutilă. Și exact asta demonstrează, printre altele, acest film.

Viața liniștită din orășelul de provincie Lansquenet, neschimbată de 100 de ani, este amenințată de apariția unei străine, Vianne Rochet,  împreună cu fiica ei, Anouk. Ciocolateria pe care Vianne o deschide influențează într-o așa măsură orașul încât la sfârșit nimic nu mai rămâne la fel.

Cultura orășelului era dominată de figura puternică a Contelui de Reynaud. Acesta era primarul și totodată cel care impunea regulile și stabilea conduita cetățenilor. Exista, aș putea zice, un cult al personalității. Comunitatea era oarecum puternică, tiparele erau clare, iar Vianne nu se potrivea deloc în peisaj. Nonconformismul acesteia, neparticiparea la slujbele bisericești și deschiderea unei ”prăpăstii” a tentațiilor în centrul orașului au făcut-o să-și câștige destui dușmani, printre care însuși Contele.

Însă în fiecare comunitate există și așa-ziși rebeli. Vianne și-a câștigat astfel câteva prietene. Armande, libertina în vârstă de 70 de ani, fiica și nepotul acesteia (pe care îi readuce împreună exact ciocolata Viannei), precum și Josephine Muscat, care își găsește adăpost în locuința protagonistei când îl părăsește pe soțul agresor. Cântărețul ambulant Roux, care călătorea pe râu cu barca, intră și el în cercul celor care ies din tiparele orășelului.

Contele era o personalitate aparent solidă, având și el slăbiciunile lui. Încerca să coordoneze totul, chiar și predicile reverendului sau confesiunile enoriașilor. De asemenea a încercat să le inspire și locuitorilor antipatia sa pentru noua-venită cât și pentru grupul de ”nomazi” cu care călătorea Roux.

Aparent, Vianne nu pare să aducă nimic bun și astfel se naște o confruntare între cei doi. Încercarea Contelui de a-l schimba pe soțul Josephinei eșuează, dar el nu se lasă bătut și inițiază chiar o campanie împotriva celor care erau prietenii Viannei: ”nomazii”. Bineînțeles că rămâne îngrozit de faptul că, de fapt, Serge, ”învățăcelul” său, fostul soț al Josephinei, fusese cel care a pus foc bărcilor. Consecința acțiunilor acestuia îl transformă într-un ”exilat”.

Cu toată forța de care cărea a fi capabil, nu poate să reziste însă în fața ciocolatei și este descoperit în dimineața de Paște într-o postură nu foarte plăcută de către reverend în vitrina ciocolateriei.

Relațiile dintre oamenii din oraș se schimbă – devin parcă mai încrezători în ei înșiși, totul ia o notă de veselie, lăsând în urmă sobrietatea și rigiditatea cu care fuseseră obișnuiți. Contele acceptă că micuțul orășel ar fi avut nevoie de o pată de culoare și astfel o acceptă pe Vianne împreună cu ciocolateria ei și cu tot ce ținea de aceasta.

De asemenea, aceasta se decide să se stabilească și să nu-și mai continue viața mereu cu bagajele pregătite pentru următoarea plecare.

Filmul este o extraordinară lecție de viață. Putem învăța că este nevoie să avem o deschidere față de oamenii care au valori diferite față de noi, cei care, cu alte cuvinte, provin dintr-o altă cultură. Trebuie să acceptăm că nicio cultură sau civilizație nu este perfectă, nici chiar cea a noastră proprie și preluarea de elemente din altele nu este ilegală.

[Mie mi-a placut. maxim :)]

gând palid de toamnă...

(Am titlul ăsta pregătit de la sfârșitul verii, numai că nu-și făcea apariția și ceea ce urmează după titlu...)

Da, a venit toamna...o toamna cu un început cald, atât la propriu, cât și la figurat.

Vara a trecut aproape pe nesimțite. Vacanța a însemnat dormit târziu, lenevit...dar și petrecut timp frumos la țară, făcând sau nu diferite treburi gospodărești. Pe lângă toate astea, vara 2011 pentru mine a însemnat un lucru deosebit.

Am avut un timp minunat cu grupul...e atâââât de fantastic încât îmi vine să lăcrimez când mă gândesc la ei...grupul de cântare, grupul de misiune...Misiunea de la Buzău a fost o experiență deosebită, de care nu voi mai avea parte curând. Așa că am încercat să mă bucur și să ”profit” de ea la maxim.

Îi sunt total recunoscătoare Domnului pentru tot ceea ce am putut face,...pentru ceea ce s-a întâmplat acolo,...pentru relațiile care s-au închegat sau care s-au schimbat între noi și nu în ultimul rând Îi mulțumesc pentru ceea ce NU s-a întâmplat. Când rânduiește Dumnezeu lucrurile, nu se poate decât să fie perfect!

Apoi sfârșitul vacanței a însemnat tot timp cu grupul...atât în slujbă împreună, cât și într-un timp mai de...relaxare.

În grupul ăsta am parte de prieteni adevărați, de un sentiment de utilitate, de părtășii extraordinare și de trăiri înalte. E extraordinar!

Apoi vara asta a însemnat promisiuni mărețe din partea lui Dumnezeu...promisiuni din care la început nu vedeam nici măcar un firicel împlinindu-se, dar...văd împlinirea acum. Și văd cum numai Domnul a aranjat în așa fel totul încât am ajuns să cunosc oameni deosebiți și să Îl simt pe El la orice pas.

Mai mult decât atât,...da, Îl simt pe El. Dacă înainte poate încercam să găsesc tot felul de explicații logice la unele fapte care mi se întâmplau, acum le atribui cu totul altele. Simt cum se dă o luptă (simt și fizic, momentan, urmări :D), simt...E altfel, oricum.

Să revin, oarecum. Vara asta a fost tensionată în familie. Datorită unei anume probleme mai vechi, care cu timpul s-a agravat și a ajuns aproape să ne scoata din casă de mare ce a devenit. Dar, după cum a promis, Domnul a lucrat și ne-a dat izbăvire cum nici nu gândeam...și ce putem altceva face decât să-mi mulțumim. Cu lacrimi.

Pe lângă toate astea,...promisiunile pe care le-am primit și a căror împlinire încă o aștept mă fac să freamăt cu totul de nerăbdare..pentru că știu că sunt promisiuni făcute de Domnul meu, de Tatăl meu și știu că El Își ține cuvântul dat. Și știu că ceea ce-mi pregătește El e dincolo de orice mi-aș putea imagina. Abia așteeept! J

Sunt atâât de fericită să Îl am pe Dumnezeu ca Tată și să știu că El îmi conduce pașii și că are grijă de mine într-un mod special, încât aș vrea ca oricine să aibă sentimentul ăsta!

E toamnă...încet, încet, viața din natură moare...sufletul însă are nevoie de viață. Pune în el viața veșnică!

lectia de astronomie :D

ECLIPSA DE LUNA A ANULUI: Miercuri, 15 iunie 2011, are loc o frumoasa eclipsa totala de Luna, vizibila in conditii foarte bune din Romania. De fapt, eclipsa va putea fi vazuta din Europa, Africa, Asia Centrala si de Vest, Oceanul Indian, Australia si estul Americii de Sud. Practic, America de Nord va fi singurul continent de unde nu se va putea vedea deloc eclipsa. Eclipsa este importanta datorita duratei foarte mari a totalitatii (1 ora si 40 de minute) - eclipsa fiind una dintre cele mai lungi eclipse totale de Luna din secolul 21, dar si pentru ca ultima eclipsa totala de Luna a fost vizibila in Romania in urma cu mai bine de 3 ani, pe 21 februarie 2008.

Animatia de mai sus (© Larry Koehn - shadowandsubstance.com) prezinta desfasurarea eclipsei totale de Luna din 15 iunie 2011, timpul animatiei fiind dat in UT (timp universal)  la care se adauga doua ore pentru a ajunge la ora oficiala de vara a Romaniei. Atentie !!! Eclipsa se produce in noaptea de 15-16 iunie 2011 (in timpul local din Romania).

Eclipsa live: Vlad Dumitrescu (Bucuresti), Societatea Astronomica Andromeda (Cluj-Napoca), Observatorul Astronomic (Galati)

Eclipsa de Luna din 15 iunie 2011 debuteaza la cateva minute dupa rasaritul Lunii, la ora 21.22 odata cu inceputul eclipsei partiale. La 22.22 incepe eclipsa totala, faza maxima atingandu-se la 23.12. Eclipsa totala se sfarseste la ora 0.02 (pe 16 iunie), iar partiala la 1.02 (16 iunie). Pe parcursul eclipsei, Luna se va afla deasupra orizontului sud-estic la o altitudine de 10°-15°.

sursa: http://www.astro-info.ro/

pentru ca putem

Nu pot scrie la comandă, nu...dar asta nu înseamnă că nu am avut sentimentul ăla ”trebuie să scriu, trebuie să scriu, trebuie să scriu!!!!” în tot timpul ăsta în care am cam fost absentă.

Dar există atâtea și atâtea lucruri de făcut în afară de a scrie și a-ți completa jurnalul, de oricare fel ar fi el...

Adevărul e că îmi pare rău...da, îmi pare rău că am neglijat scrisul...mă ajută să mă eliberez, să mă destind, să mă deconectez pentru câteva momente de cele ce se întâmplă în jur.

E o lume agitată. Fiecare aleargă pentru interesul propriu și fiecare se crede atât de special, atât de ”centrul universului”, atât de...mai important decât ceilalți...dacă ar putea să profite de tine la maxim, să calce peste cadavre doar ca să-și atingă un scop infim...

O mulțime de puncte de suspensie în meditația asta la o oră târzie...dar nu pot exprima nimic mai mult decât dezgust și dorință de evadare. (există un univers paralel, ceva?)

E o lume agitată...fiecare nu-și vede decât de scopul personal...ce ar fi să ieșim din mulțime, să ne oprim și să-l întrebăm pe cel de lângă noi: ”Hei, cum îți mai merge? Ești bine? Nu te pot ajuta cu ceva?”. Garantez că este unul dintre lucrurile la care ne-a chemat Dumnezeu. Să ne purtăm de grijă unul altuia. Să dovedim că suntem copiii Lui și că ne pasă de cei din jur. Să arătăm că vrem să-i câștigăm pentru Împărăția Lui.

E de neimaginat cum Dumnezeu a dat totul pentru noi, dar noi nu suntem în stare să oferim un zâmbet măcar, o vorbă bună, o încurajare. Pentru că, așa cum am auzit recent, a dărui nu înseamnă doar a dona o sumă de bani sau a da, la propriu, ceva anume cuiva. Putem investi propria noastră persoană, putem investi timpul nostru, putem pune în slujba lui Dumnezeu tot ce avem, fără neapărat să trebuiască să ne scoatem portofelul din geantă.

Impresionant cum toate sunt așa bine rânduite și ticluite de Dumnezeu. Ne-a plasat la locul potrivit, în momentul potrivit, ca să fim persoana potrivită. De ce nu valorificăm oportunitatea? (mă regăsesc)

Pentru vara care vine

M-am hotărât să fac. Să acționez. Chiar dacă asta nu îmi aduce vreun câștig material. Mulți pleacă în străinătate, se angajează, muncesc, vara. Eu prefer să nu fac ceva ce să-mi aducă vreun câștig material aici. Și pot face asta. Mi-e dor de vara trecută...plâng când mă uit la fotografii. Și vara asta trebuie să fie chiar mai memorabilă.

Putem! Cu ajutorul lui Dumnezeu, putem!

Putem! Numai cu Domnul nostru, cu unitate, cu aceleași obiective, cu susținere în rugăciune, putem! Atunci când e vorba de lucrarea lui Dumnezeu, se poate! Nimic nu este imposibil!

Filipeni 2:13

Căci Dumnezeu este Acela care lucrează în voi şi vă dă, după plăcerea Lui, şi voinţa şi înfăptuirea.

[după 5 minute] 

Se pare că ceea ce a început ca o exprimare a frustrării se termină ca un discurs mobilizator. Dar e în regulă...nu pot decât să mulțumesc lui Dumnezeu pentru că, dacă nu ar fi El șii dacă nu aș avea încredere în El, acum cine știe prin ce mocirlă a păcatului aș fi zăcut...pentru că El m-a salvat și m-a pus în via Lui, să lucrez și să nu cumva să stau degeaba!

Nu știm ce ne așteaptă. Viitorul e necunoscut. Nu știm dacă ajungem până dimineață. Totul e imprevizibil. Planurile pe care noi le facem sunt ca niște baloane de săpun. Se pot sparge într-o clipă. Dar atunci când construim pe El și facem din El fundamentul trăirii noastre, toate prioritățile se schimbă și atunci nu eul nostru este pe primul loc, ci El.

Să trăiești cu Domnul Tău...e fantastic! Ajungi să-ți dorești mai mult Cerul decât pământul și te rogi mai cu foc ”...vie Împărăția Ta! Facă-se voia Ta!”, pentru că Împărăția Ta și voia Ta sunt acum importante pentru mine.

Doamne, primește-mă în brațul Tău! Știi că nu pot fără Tine! Călăuzește-mă și dă-mi înțelepciune în toate...și deschide-mi ochii să văd, să TE văd! Umple-mă Tu de putere, căci numai prin Tine pot birui!

[și din nou am ajuns la subiectul la care mereu ajung: suntem dependenți de Dumnezeu!]

merităm?

Dumnezeu investește în noi. Chiar dacă de multe ori nu realizăm acest lucru sau nu vrem să Îl implicăm pe El în toate domeniile vieții noastre, crezând că ne putem descurca pe propriile puteri.

Este un sentiment de nedescris atunci când realizezi măreția lui Dumnezeu și când îți dai seama că, de fapt, Acest Atotputernic Dumnezeu se implică în viața ta, îi pasă de tine și îți dorește doar binele. Ție, unui om. Psalmistul zice în Psalmul 8:4 – ”Ce este omul, ca să Te gândeşti la el? Şi fiul omului, ca să-l bagi în seamă?”. De la înălțimea Sa, Dumnezeu se coboară la nivelul meu, să-mi împlinească nevoile mele...e uimitor și de neînțeles!

Însă eu cum îmi trăiesc viața mea? Îi face plăcere lui Dumnezeu să privească înspre mine? Sunt eu reflexia iubirii Lui pentru aproapele meu? Se oglindește chipul lui Hristos în mine? O viață cu El merită orice efort. Facem noi orice efort ca să merităm măcar o mică parte din ceea ce El ne dă zilnic, clipă de clipă? Merită orice plăcere sacrificată, orice dorință egoistă răstignită, orice efort de a te păstra curat într-o lume infestată de păcat...orice merită să faci pentru a trăi o viață la înălțime cu Dumnezeu!

Dar câți dintre noi folosim la maximum darul pe care El l-a pus în noi și îi vedem pe ceilalți prin ochii Lui? Ne mai întrebăm de ce este o atmosferă amorțită în biserici, de ce nu avem timp să ne rugăm, de ce nu primim ceea ce cerem...răspunsul cred că este destul de clar: ne-am atașat prea mult de ”valorile” noastre materiale și pe Dumnezeu l-am plasat pe un plan secund.

Dorim o trezire. Dar trezirea începe în fiecare din noi, începe de la un lucru relativ simplu: modul cum administrăm ceea ce El a pus în noi.

probleme de relaționare.da, El mi-e de-ajuns

Monica 
Acest nume de fată este folosit în engleză, italiană și spaniolă. Sursa esta "Monos", un cuvânt grecesc însemnând "singurătate." 
Acest nume mai poate fi derivat de asemenea din alte surse latine: "monere", însemnând "a sfătui".

prima dată am râs cu poftă când am auzit ”traducerea” numelui meu...eram oarecum populară în mediul acela...nu îmi păsa de prea multe...însă acum realizez că într-adevăr nu sunt bună deloc la relaționarea cu oamenii...așa  cum ziceam, e destul de dificil, întrucât nu suntem la fel, deci nu gândim la fel. e groaznic!

și cu toate că sunt conștientă de asta, nu înțeleg ce va fi mai departe...vreau o schimbare. nu știu ce m-ar putea aduce într-o stare în care chiar să simt că mi-e bine și că nu am probleme de relaționare.

știu că Îl am pe Dumnezeu în viață și mă lupt zi de zi să mă păstrez curată și să Îl am mereu în gând și să nu Îl dezamăgesc și să trăiesc o viață plăcută Lui ca să ajung acolo unde mi-am propus să ajung, la Locul pregătit de El...

Dar parcă nu mi-e de ajuns să Îl am doar pe El...de ce? sună ciudat, știu, Dumnezeu nu e ceva palpabil...e ceva ce simți doar la un nivel superior simțurilor obișnuite, dar de multe ori simt nevoia unui prieten, după cum am spus, ”palpabil”...cineva în care să pot avea încredere cu adevărat și...of.nu am avut niciodata parte de așa ceva.poate că pentru că nu am nevoie nu mi-a scos Dumnezeu înainte așa o persoană. nu știu planul Lui...

cred că trebuie în primul rând să mă conving pe mine însămi că a fi o singuratică pe pământ, în ochii oamenilor, nu mă face și o singuratică în ochii lui Dumnezeu.

Mulțumesc, Doamne, că Tu ești prietenul meu cel mai bun, și că Tu îmi vrei binele, și că mă faci conștientă de faptul că viața de pe pământ nu este nimic în comparație cu ce urmează...

E mult prea scumpă viaţa asta

Ca s-o petreci nepăsător

E mult prea scumpă orice clipă

S-o laşi să treacă fără spor

.

E mult prea scump Cuvântul vieţii

Să poţi uita şi-un ceas măcar

E mult prea scumpă rugăciunea

Să-i poţi nesocoti vreun har

.

E mult prea scumpă adunarea

Să nu faci totul pentru ea

E mult prea scumpă-mbrăţişarea

Să-ţi pară vreo iertare grea

.

E mult prea scumpă răsplătirea

statorniciei, la sfârşit

Să-ţi par-acum prea grea-ncercarea

Pe care-o ai de suferit

.

E mult prea scumpă mântuirea

Să nu-i dai totul pe pământ

Şi pacea inimii şi slava

statornicului legământ

.

E mult prea scumpă veşnicia

s-o dai pe-o umbră şi pe-un fum

E mult prea scump Hristos şi Raiul

Să nu dai tot, să-L ai acum...

[versuri preferate zilele astea...]

chat.

allessandra_o (21:27:48): m-am indragostit de blogul tau
pascariu_monica (21:28:13): eee fii serioasa :P
pascariu_monica (21:28:20): nici nu am scris de ceva timp :D
allessandra_o (21:28:48): e fain
allessandra_o (21:29:07): adica,nush cum sa-ti explic dar asta e esentialul
pascariu_monica (21:29:36): :">
pascariu_monica (21:29:39): :-j
allessandra_o (21:30:16): serios....uneori depinde foarte mult de ceea ce vrei sa faci...atunci cand scrii...eu scriu si scriu
allessandra_o (21:30:26): dar foarte rar sunt multumita de ce iese
allessandra_o (21:30:42): si simt ceea ce simt citind unele din posturile tale
allessandra_o (21:31:02): daca o sa te uiti pe blogul meu,o sa vezi ca e ceva gen;"hai sa ma invart in jurul cozii ca nu am ce face"
allessandra_o (21:31:03): :))
pascariu_monica (21:31:18): de parca eu nu as mai tot adauga cate ceva la ce am scris..
pascariu_monica (21:31:19): :P
pascariu_monica (21:31:27): mereu parca mai e ceva de corectat..
allessandra_o (21:32:00): eu am in cap o idee
allessandra_o (21:32:05): dar mi`e frica sa o incep
allessandra_o (21:32:20): pt ca exista riscul...sa nu fie verosimila....sau sa para ca ma mandresc
pascariu_monica (21:32:29): ee Doamne
pascariu_monica (21:32:30): :D
allessandra_o (21:32:30): si nu vreau asta,nu asta vreau sa subliniez
allessandra_o (21:32:51): si trb sa ma zbat intre astea doua...si parca vad ca-mitrece elanul
allessandra_o (21:32:54): si e un alt plan nefacut
pascariu_monica (21:33:11): cu cat pui accentul mai mult pe faptul k nu vrei sa te mandresti, cu atat o sa sara in ochi si ceilalti or sa inceapa sa'si puna semne de intrebare :)
allessandra_o (21:33:25): ok,hai ca trb sa plec,mama re nev de mine:X
pascariu_monica (21:33:48): pot pune discutia pe blog, din lipsa de alte articole? sa\mi rasp, oricum :P

amintirea...rămâne

Melodia asta îmi provoacă așaaa o stare de parcă aș avea nu știu câte sute de ani și nu știu câte amintiri și...,

”Timpul este ceva ce omul încearcă mereu să omoare, dar sfârșește prin a omorî pe om.” (Herbert Spencer)

Da, timpul....cel mai mare dușman al nostru, în afară de noi înșine. Ireversibil. Adaugă un plus de tragism existenței noastre îndeajuns de dificilă. și dacă n-ar fi timpul? Dacă avându-l, mereu și mereu ne grăbim, niciodată ”nu avem timp”, atunci dacă nu l-am avea, totul ar fi un haos de nedescris.

Să revin la subiectul de bază. Amintirile. Atâtea amintiri...!

Există amintiri care mă fac să îmi doresc să intru în pământ de rușine, chiar dacă acel fapt s-a consumat deja demult și poate oamenii din acel timp au și uitat despre ce e vorba...

există amintiri care îmi aduc lacrimi în ochi,

altele care mă fac să mă plec în genunchi și să spun ”Doamne, te rog să îmi iei starea de vinovăție. Știu că Tu m-ai iertat pentru ce am făcut atunci, dar eu încă mă simt vinovată, ajută-mă să simt iertarea Ta deplină!”...

există amintiri care mă fac să îmi doresc să se întâmple din nou și din nou acel lucru....

sau altele parcă se cer schimbate, să se întoarcă timpul acela, ca să repar lucrurile...

Dar, ce putem face? Timpul, o dată trecut, nu se mai întoarce.

și, ținând cont de asta, am luat o hotărâre: orice fac, să fac gândindu-mă că nu voi mai putea schimba nimic – ”What is done, is done!” – totul trebuie făcut așa încât, peste ceva timp, când voi privi în urmă, să nu-mi pară rău de nimic!

un gând mic :D

Cum ar fi oare dacă am ști cum gândesc ceilalți...care sunt părerile lor despre noi înșine sau despre orice altceva...cum ne consideră, ce interpretează din gesturile și privirile noastre....oare cum ar fi?

Ne-ar fi existența mai puțin complicată? Cu siguranță...mai toate neînțelegerile, certurile și toate din această gamă pornesc de la a ști sau a nu ști, mai degrabă, ceea ce gândește, ceea ce vrea celălalt...

De ce suntem așa de diferiți? Avem câte ceva de învățat de la fiecare persoană pe care o întâlnim? Care este scopul, de fapt, al fiecărui nou individ care apare în viața noastră? Să mai punem o cărămidă în clădirea caracterului nostru?

Poate așa o fi...poate nu.

Ce ar mai fi de adăugat e că e absolut fantastic să ai prieteni și oameni cu care să te înțelegi bine...în care să ai încredere și care să țină la tine chiar dacă tu poate nu meriți..

”Prietenia este confortul inexprimabil de a te simţi în siguranţă cu o persoană, fără a trebui să-ţi cântăreşti gândurile, nici să-ţi măsori cuvintele.” (George Eliot)

justificare

Toată viața trăim așteptând. Așteptăm să treacă examenele, așteptăm vacanța, așteptăm să ne mutăm, așteptăm să ne căsătorim, așteptăm să ne realizăm, așteptăm....așteptăm și iar așteptăm.

Care ar fi totuși cel mai important lucru pe care ar trebui să-l așteptăm, noi, ca niște oameni care ne numim creștini?

Trebuie să ne învățăm să trăim cu acel sentiment că El poate veni oricând. Și era ceva interesant ce am citit: ”Nu te duce nicăieri unde nu vrei să fii când va veni Isus; nu spune nimic ce nu ai vrea să fii prins spunând când va veni Isus; nu fă nimic ce nu ai vrea să fii surprins făcând atunci când va veni Isus.” și tot așa mai departe. 

Și totuși, câți dintre noi trăim așa? Unde în zilele noastre acea pasiune pentru Hristos despre care citim doar în cărți? De ce luăm totul atât de ușor și atât de ... ca și cum Dumnezeu ne este dator să ne dea totul?

 

  Deci, așteptări... 8->

investiție...rentabilă?

E atââât de ciudat. Dumnezeu investește atâta în noi...în noi!!! Noi, niște oameni, nevrednici, care nu merităm nici măcar să trăim. Dar, așa a hotărât El și ceea ce hotărăște El este perfect pentru fiecare dintre noi. Pentru că este doar spre binele nostru. 

 Nu e greu de realizat că atunci când lași totul în mâna Lui. Sau este? 

Cred că da...pentru că ne este greu să ne detașăm de a fi în conducerea vieții noastre.

Aaa CITAT. ”Atunci când ai grijă de lucrurile dragi Lui, El are grijă de cele dragi ție.”

Revin. Eu privesc în viața mea. nu am reușit să Îl las pe Domnul ”in charge” decât de puțin timp în urmă...

Dar, nu pot spune decât că a meritat! E un sentiment grozav să știi că Cineva atât de măreț îți coordonează ție o amărâtă de viață. am trăit sentimentul ăsta acum câțiva ani, când, împreună cu o verișoară, într-o noapte, am luat o pătură, ne-am dus în vârful unui deal și ne-am uitat la stele. Cea mai frumoasă ”ploaie de stele” posibilă am văzut-o în noaptea asta. Ba nu, mint. În noaptea de după ziua mea, anul trecut, a fost ceva mai măreț: un eveniment la nivel cosmic doar pentru mine...m-am simțit atâât de mică :D (nu că n-aș fi...)

și ca să revin la subiectul cu investiția în noi, trebuie să ne punem în negoț talanții pe care ni i-a dat. ”De fapt trebuie sa Îi dăm ce putem face mai bun cu ce e a Lui”, după cum spunea cineva. Este tot ceea ce putem face.

Versete de zilele astea:

“Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” - Coloseni 3:23
“Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.” – Deuteronom 8:2

de valoare? eu? Da, prin El!

Încă un factor de stres: adăugarea de articole pe blog. De parcă nu aveam destule pe cap. Dar să zicem că asta nu e chiar așa de solicitant.

Suntem generația care știe totul și nu simte nimic. Suntem de neatins, insensibili la orice, de neimpresionat. Cel puțin eu așa mă simt. Sunt atât de impasibilă, încât parcă nimic nu îmi ajunge la inimă. Totul rămâne de suprafață, ca și cum exact așa trebuia să se întâmple.

Dar rugăciunea și relația cu Dumnezeu sunt ceva ce trebuie să simți.

Tocmai de asta, pentru că nu le simt îndeajuns, am de suferit. Învăț zi de zi să Îl simt. Nu că nu aș ști că e lângă mine, pur și simplu trebuie să Îl simt mai mult. Din ce în ce mai mult. Să pot să Îl văd în tot ce mi se întâmplă.

În raza de soare,

în copilașul care-mi zâmbește pe stradă,

în colegele nesuferite și profitoare de la facultate,

în ceața care este peste oraș de câteva zile..

în soarele pe care trebuie să în prețuiesc,

 în fiecare verset pe care îl citesc...

în fiecare persoană pe care o întâlnesc,

în prietenii cei mai buni,

în părinții de departe acum,

în fratele de care mi-i tot dor,

în grupul pe care nu-l pot avea aproape,

în vecinii care se ceartă,

în fotografiile de pe perete,

în răspunsul la rugăciune, obținut în ultima clipă,

în oamenii care mă iubesc,

în cei care nu mă plac,

în lecțiile pe care vrei să mi le dai,

în toate să Te văd,

să vreau să te văd

și vreau!

și azi...ce mi s-a întâmplat azi și Te-am văzut pe Tine?

Păi, în primul rând, m-am putut trezi de dimineață fără nicio problemă, am putut să văd, să citesc, să mă apuc din nou de învățat, să merg la bibliotecă, să revăd aceiași oameni pe care îi văd aproape tot timpul...am putut să tac, să nu scot o vorbă atunci când poate altcineva ar fi explodat...am putut vorbi atunci când a trebuit...m-am putut gândi la Tine, la ceea ce vrei să faci Tu cu mine...de ce ai planuri așa de mărețe? Ți-am spus...mi-e frică să mi se întâmple.

Dar știu că prin Tine și numai prin Tine, fără să îmi atribui eu niciun merit, voi reuși. Voi reuși să ajung acolo unde Tu vrei.

și știu că de atâtea ori Tu ai făcut lucruri mărețe și cei din jur îmi spuneau ”wow” și eu...”dar..ce-am făcut așa de grozav? Eu nu m-am străduit să fac ceva spectaculos...”. mi-e rușine când cineva mă apreciază și eu nu văd  ce ar fi de apreciat. Chiar mi s-a întâmplat de curând. Ce făcusem atât de grozav?

În fine...e bine oare că nu observ unele valori din mine? De fapt, nu sunt din mine. Sunt din El!

tinta poruncii este....

„Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.” (1 Timotei 1:5)

O privire superficială ar da probabil o interpretare firească, însă o analiză profundă dovedeşte că acest verset constituie, de fapt, esenţa creştinismului.

Cele zece porunci date în vechime de Dumnezeu prin Moise poporului Israel (Exod 20), devin în Noul Testament, în propovăduirea Domnului Isus, doar două: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta.” Şi „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Asemănarea dintre cele două este evidentă: ambele ne îndeamnă la dragoste, însă prima pe plan vertical, faţă de Dumnezeu, iar a doua pe plan orizontal, faţă de semeni. Aşadar, dragostea este împlinirea Legii (Romani 13:10).

În 1 Corinteni 13:13, dintre creedinţă, nădejde şi dragoste, apostolul Pavel afirmă că „cea mai mare dintre ele este dragostea”.

În plus, dragostea este prezentată ca fiind primul element din roada Duhului (Galateni 5:22,23).

Pe lângă toate acestea, desăvârşirea noastră este imposibilă fără dragoste: „...îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii” (Coloseni 3:14).

De asemenea, în armătura creştinului din 1 Tesaloniceni 5:8, dragostea intra în componenţa platoşei, împreună cu credinţa.

Revenind la legătura dintre poruncă şi dragoste, în Ioan 15:10 găsim scris: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui.”. Deci, păzirea poruncilor, mai exact, dragostea, este vitală pentru mântuire.

În concluzie, dorinţa oricărui creştin ar trebui să fie zidirea unei inimi curate (Psalmul 50:10), dobândirea unui cuget curat atât înaintea lui Dumnezeu, cât şi înaintea oamenilor (Faptele Apostolilor 24:16), precum şi dezvoltarea  acelei credinţe prezentate în cuvinte atât de simple, şi totuşi atât de măreţe, în Evrei 11:1 – „o încredere  neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”.

Dezvoltarea acestor valori eterne – o inimă curată, un cuget bun şi o credinţă neprefăcută – vor duce la atingerea ţintei noastre - dragostea - , şi implicit la câştigarea „cununii neprihănirii” din mâna Creatorului nostru, „în ziua aceea”, „tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (1 Timotei 4:8).

21 Octombrie 2010

culegere de ganduri...de ieri si de azi

Dar, nu am vrut să par patetică și insistentă și disperată. Nu, de ce să fac asta?

De ce? De ce? De ce?

Asta-i întrebarea cea mai dificilă în viață pentru că de multe ori nu primești răspuns la ea.

Citat: ”Dumnezeu răspunde  la toate rugăciunile. Răspunde DA, răspunde NU, sau răspunde AȘTEAPTĂ!”

Mda, așa-i...tocmai eu, aceea care recitam cu atâta înfocare poezia pe tema asta....

E ciudat, oarecum. Suntem oameni. Oameni. și cu totul în mâna lui Dumnezeu. și El poate face orice din noi. Orice. și cu toate astea, Lui îi pasă de noi. și se îngrijește de noi în fiecare zi. Extraordinar! Ce Dumnezeu măreț avem!

....................................................................................................................................................................

și ce am observat ”din proprie experiență”  e că atunci când două persoane se plac, chiar dacă nu și-au spus-o niciodată, ci doar au dedus-o, dacă fac parte dintr-un public, se caută din priviri pentru a-și vedea unul celuilalt reacțiile în legătură cu ce se petrece. și dacă unul râde, și celălalt face la fel. și dacă pe unul nu îl impresionează ceva, rămâne și celălalt pasiv, chiar dacă, poate, are o altă părere.

.......................................................................................................................................................................

Deci nu. NU. Răspunsul este NU.

Of...e atât de greu...viața e așaaa de complicată...

și când te gândești că nici nu se poate compara cu ce urmează și totuși e esențială pentru cum îmi va fi după moarte...

da, într-adevăr, e complicat. și noi înșine ne complicăm inutil viața de multe ori.

s-ar fi presupus ca o astfel de pledoarie să se închieie într-o notă de optimism, dar se pare că așa ceva nu se va întâmpla..îmi pare rău :D

rugaciune pentru 2011

Doamne,
au trecut deja 10 zile din acest nou an.poate va fi ultimul. poate abia de acum incepe viata mea cu adevarat. nu stiu. nu stiu ce ma asteapta, nu stiu nimic. Tu esti Acela care stii totul si totul este in mana Ta.
anul ce a trecut a fost un an bun. chiar foarte bun, as putea zice.
am avut de facut o gramada de alegeri importante...am avut examen de bacalaureat...a trebuit sa imi aleg facultatea...m-am mutat la cluj pentru facultate...si tot asa.
sa le iau pe rand. cu bac-ul.a fost incredibil.si 10 ala la mate a fost..total neasteptat. toate meritele le atribui Tie, pentru ca Tu ai facut toate astea. fara Tine...nimic!
cu facultatea a fost cea mai dificila decizie. chiar cea mai dificila. nu am stiut pana aproape in ultimul moment unde sa dau. apoi am ramas blocata pe cluj. de ce? Tu stii! si tot Tu mi-ai spus ca imi va fi bine acolo, ca imi vei da lumina si izvoare si....e absolut incredibil! niciodata nu m-as fi putut gandi ca imi va fi asa, ca voi fi aici si ca voi face lucruri pe care acum le fac.
ai randuit sa stau cu persoane pe care nu le mai intalnisem niciodata in viata mea, pentru modelarea mea, pentru modelarea lor... pentru a ma maturiza..pentru a capata rabdare, pentru a.....mai stiu eu ce? Tu esti Acela care stii...si Tu stii ce va fi in continuare.
tot Tu ai randuit si colegiul. e primul an, tocmai s-a deschis atunci cand eu am venit la facultate.si am intrat aproape fara niciun efort.esti atat de minunat! de neinchipuit! si totul a decurs perfect! am gasit si cu cine sa merg,Tu mi-ai pregatit prieteni acolo si persoane cu totul speciale pe care sa le cunosc. e absolut minunat. cum nu se poate mai dumnezeiesc :) adica doar Tie caracteristic.
mi-ai dat aceasta perioada de independenta relativa tocmai pentru a invata ce inseamna sa ma las cu totul in mana Ta.sa devin capabila sa ma desprind de toate si sa te las pe Tine "in charge". pentru ca Tu ai tot dreptul. am avut perioade in care m-am simtit atat de aproape de Tine..si experiente unice..
de pilda, atunci cand am fost la catedrala...si Tu mi-ai vorbit prin versetele acelea doua.la primul, din iosua 5, cu capetenia ostirii Domnului>> "Scoate-ti incaltamintea din picioare, caci locul pe care stai este sfant", m-am cutremurat un pic si mi-am zis: "nu poate fi decat o coincidenta." si am decis sa citesc textul pe ziua respectiva. care era acesta? fapte 6, cuvantarea lui stefan.acesta reia istoria poporului israel si ajunge in punctul in care Te revelezi lui Moise si ii spui tocmai aceleasi cuvinte: "Scoate-ti incaltamintea din picioare, caci locul pe care stai este sfant."..bineinteles ca mi-au dat lacrimile si m-am uitat in stanga si in drepta asteptand, poate, sa apari de dupa vreun colt. dar nu ai aparut in mod fizic. dar am stiut ca esti acolo. si erai! chiar daca as fi putut sa ma impiedic si sa spun "Doamne, e o catedrala catolica!", dar stiu ca Tu nu tii seama de lucrurile acestea. Tu te poti arata oriunde.
si Doamne, esti ataaaaat de minunat! nu am cuvinte sa-ti multumesc pentru tot ce ai facut! nu voi putea niciodata sa-Ti rasplatesc macar o zecime din tot binele din viata mea.
sa revin o clipa la ce s-a mai intamplat anul trecut. a fost un an atat de plin...atat de plin...cum nu se putea mai plin si mai pozitiv. chiar daca am fost in clasa a 12a si am avut de invatat, Tu ai randuit sa merg si in misiune, in Republica Moldova de 2 ori chiar, si in oltenia, si la valcea...si am cunoscut atatia oameni deosebiti..si am prins acel gust pentru misiune si a spune oamenilor, copiilor mai ales despre Tine, despre cat de minunat esti... [of] "esti de nedescris, esti de necuprins...!"
 pe langa toate astea care sunt clar pozitive, a fost cel putin un lucru care la prima vedere nu l-am acceptat asa usor. Tu ai hotarat sa scoti din viata mea pe Emy...si de ce? pentru ca Tu ai un scop in toate...si Tu stii mai bine.Tu stii prin ce urma sa trec si de asta m-ai avertizat din timp. ambiguu, bineinteles, ca sa imi pot da seama singura despre ce e vorba. "iti voi da un semn"...intrebari si iar intrebari..Doamne, ce semn? in legatura cu ce? Doamne, nu inteleg...si peste 2 zile>> "Stii, nu mai putem continua...." si sunt sigura ca tot Tu mi-ai indus acea stare de euforie pe care nici acum nu reusesc s-o inteleg..adica eu am ras si am glumit, la ultima intalnire cu baiatul cu care ma gandeam ca imi voi petrece toata viata si pe care mi-l inchipuiam ca pe tatal copiilor mei? e absolut incredibil,...da, asa e, dar Tu ai facut sa accept altfel lucrurile. Tu ma vrei altfel.
cum as putea afla care este visul Tau pentru mine? vreau sa-l traiesc! pentru ca stiu ca nimeni nu ar avea o viata mai implinita ca a mea, daca voi implini planul Tau pentru mine. lumineaza-ma!
da, a fost...si acum privesc cu nostalgie in urma.stiu ca Tu m-ai iertat pentru tot ce am facut si ca Tu vrei altceva de la mine.incerc sa patrund intelesul acestei despartiri pe care nu o puteam concepe.m-am gandit ca vrei sa ma desprind de orasul in care am crescut, sa nu ma mai lege nimic acolo, nici macar un viitor sot...ca vrei sa ma simt libera si sa fiu mult mai mult  la dispozitia Ta....ca...ca ce? Tu stii mai multe si sper ca in viitor sa-mi dau seama si eu. si stii, cand ne-am despartit, ne-am spus ca Tu ne-ai pregatit fiecaruia pe cineva mai bun. fa sa devina realitate acest vis al nostru!
 asta a fost anul trecut...dar in legatura cu anul cel proaspat din calendar? cum ramane? ce vreau sa fac in acest nou an?
vreau sa fiu mai buna. chiar vreau. vreau sa Te simt langa mine,si Tu stii asta, Ti-o spun tot timpul. nu ca n-as sti ca esti cu mine, dar vreau sa Te simt mai mult...si mai profund chiar decat atunci la catedrala...da, vreau..sa am experiente dintre acelea la amintirea carora sa simti ca te infiori...
vreau sa Te vad pe Tine in fiecare zi, in fiecare lucru marunt...sa imi deschid ochii sa Te primesc mai mult in viata mea, pana in cel din urma coltisor al inimii mele...sa Te stiu in mine pentru totdeauna...
ah...si ce promisiuni mi-ai facut!esti atat de maret! eu, sa merit tot ce Tu ai spus! nu voi fi vrednica niciodata..stiu ca  intr-o vreme eram invidioasa pe cei care au daruri de la Tine..eu recit, stiu, dar ii invidiam pe cei care aveau daruri dintre acelea mai profunde, de inspiratie totala din partea Ta, de vedenie sau proorocie sau cunostinta...dar acum imi dau seama ca e o responsabilitate atat de mare...
si problema cea mai mare la mine e ca imi e greu sa deosebesc intre soapta Duhului Sfant si indemnul propriei mele minti limitate.e o panta ataaat de alunecoasa...dar ma rog Tie, pentru ca stiu ca doar Tu ma poti ajuta sa imi dau seama si sa iau aminte la indemnurile Tale.
Te doresc atat de mult...si cantarea "De dragul Tau, Isus iubit..." ma face totdeauna sa plang...chiar si acum ma straduiesc cu greu sa imi inghit lacrimile. de dragul Tau, da, de dragul Tau, vreau sa traiesc viata aceasta asa incat sa-Ti placa Tie...sa Ti-o inchin Tie, sa te slujesc din toata inima numai si numai pe Tine. si apoi...sa fiu tot cu Tine, PENTRU VESNICIE!
imi doresc lucrul acesta. si vreau sa iti cer, asa cum spunea William Carey, lucruri marete, dar stii de ce nu le cer? pentru ca ma tem sa nu se implineasca! sunt atat de ciudata...atat de limitata...dar stiu ce Tu esti singurul care ma intelegi si ma accepti asa cum sunt.
 stii....Te vreau tot mai mult si..."asa adesea ma surprind plangand de bucurie, visand ca sunt in marea Ta Imparatie"...
tot ce ai facut este perfect si nimeni nu poate sa conteste lucrul acesta.
de aceea, cine sunt eu sa ma opun voii Tale? fa ce vrei cu mine, Doamne! ia-ma in mana Ta, modeleaza-ma si fa-ma un vas folositor. vreau sa lucrez pentru Tine. si pune in mine darul pe care il consideri Tu ca fiind cel mai de folos pentru  cei din jurul meu.
ajuta-ma ca in acest an sa merg mereu cu Tine, pe urmele trasate de Tine pentru mine in viata mea.
cred si stiu ca ma vei ajuta si stiu ca  Tu imi vrei doar binele si ca ai scopuri marete si planuri divine pentru viata mea.nu pot sa-mi imaginez viata mea fara Tine.
iti multumesc ca ma asculti.am incredere in Tine. viata mea e cu totul in mana Ta.

Monica. 

citat

imi plac citatele. si incerc de fiecare data cand citesc ceva interesant sa imi notez.
cred ca voi avea o rubrica pentru citate de fiecare data cand voi gasi ceva nou :)

am citit relativ de curand "Alchimistul" de Paulo Coelho si am gasit o multime de citate interesante...cu privire la viata, chemarea personala etc. voi posta cateva...si altele gasite pe parcurs.

•   "Tocmai posibilitatea sa-ti împlinesti un vis face viata interesanta"

•  "Si daca fac parte din viata noastra, încep sa vrea sa ne-o si schimbe. Daca nu esti asa cum vor ei, se supara.Pentru ca toti stiu exact cum trebuie sa traim noi. Si niciodata n-au habar de cum trebuie sa-si traiasca propriile lor vieti."

•  "cînd tu vrei ceva cu adevarat, tot Universul conspira la realizarea dorintei tale."
•  "Oamenii afla foarte devreme care e ratiunea lor de a trai. Poate ca din cauza asta renunta la tot atît de curînd. Dar asa e lumea"

• "Trebuia sa aleaga între un lucru cu care se obisnuise si ceva ce i-ar fi placut sa aiba"
   
• "cînd toate zilele sînt egale înseamna ca oamenii au încetat sa vada lucrurile bune care apar în viata lor"
   
• "Dumnezeu a scris în lume drumul pe care fiecare om trebuie sa mearga. Trebuie numai sa citesti ce a scris El pentru tine."
• "Taina Fericirii sta în a privi toate minunile lumii si a nu uita niciodata de cele doua picaturi de untdelemn din lingurita."
• "totdeauna o sa caut sa pastrez putinul pe care-l am, pentru ca sînt prea mic ca sa îmbratisez lumea"
• "Exista un limbaj care se afla dincolo de cuvinte"
• "Lucruri pe care el le traise deja, si care totusi erau noi, pentru ca trecusera pe lînga el fara sa-si fi dat seama. Nu le observase, pentru ca se deprinsese cu ele"
• "noi doi trebuie sa traim cu greselile noastre."
• "Mi-e frica sa-mi împlinesc visul, si pe urma sa nu mai am nici un motiv sa traiesc. Tu esti deosebit de mine, pentru ca doresti sa-ti realizezi visurile. Eu nu vreau decît sa visez."
• "Încearca sa stii totdeauna ce vrei"
• "orice binecuvîntare care nu e acceptata se schimba în blestem"
• "Uneori e imposibil sa stavilesti suvoiul vietii."
• "deciziile erau abia începutul unui lucru. Cînd cineva lua o decizie, de fapt se cufunda într-un torent puternic ce-l ducea în locuri pe care nici nu le visase în momentul luarii hotarîrii."
• "Totul în viata este numai semne. Universul este creat într-o singura limba pe care toata lumea o întelege, dar acum a uitat-o"
• "Cu cît ajungi mai aproape de vis, cu atît Legenda Personala se transforma într-o adevarata ratiune de a trai"
• "nimeni nu se sperie de necunoscut, pentru ca oricine poate sa dobîndeasca orice vrea si îi face trebuinta. Ne temem doar sa nu pierdem ce avem, fie vietile, fie plantatiile noastre. Dar ne trece frica atunci cînd întelegem ca istoria noastra si istoria lumii au fost scrise de aceeasi Mîna."
• "cînd nu mai ai cale de întoarcere, trebuie sa te gîndesti numai la cel mai bun mod de a merge mai departe."
• "Cînd manînc, nu fac nimic altceva decît sa manînc. Daca merg, doar atît voi face, voi umbla. Daca va trebui sa lupt, orice zi va fi la fel de buna ca sa mor."
• "Poate ca Dumnezeu a facut desertul pentru ca omul sa poata zîmbi la vederea curmalilor"
• "De aceea el nu se putea grabi, si nici nu-si putea pierde rabdarea. Daca s-ar fi purtat asa, ar fi sfîrsit prin a nu mai vedea semnele pe care Dumnezeu le pusese în calea lui."
• "Si asta se chema Iubire, un lucru mai vechi decît oamenii si decît însusi desertul, care totusi rasarea mereu cu aceeasi forta oriunde doua perechi de ochi se întîlneau"`
• "totdeauna e usor sa întelegi ca pe lume exista o persoana care o asteapta pe cealalta, fie în mijlocul desertului, fie în mijlocul marilor orase. Si cînd vietile unor asemenea oameni se întretaie, si ochii li se întîlnesc, orice trecut si orice viitor îsi pierd importanta, si ramîne numai acel moment si acea certitudine incredibila ca toate lucrurile sub soare sînt scrise de aceeasi Mîna. O Mîna care trezeste Dragostea si care face un suflet geaman pentru fiecare om care munceste, se odihneste si cauta comori sub soare. Fara asta n-ar avea nici o noima visurile omenirii." 
• "Mi-ai vorbit despre semne. Acum nu mai mi-e frica de nimic, pentru ca aceste semne mi te-au adus. Iar eu sînt parte din visul tau, din Legenda personala, cum îi spui tu. De aceea, vreau sa-ti urmezi drumul pentru care ai plecat. Daca trebuie sa astepti sfîrsitul razboiului, foarte bine. Dar daca trebuie sa mergi înainte, du-te spre legenda ta. Dunele se schimba dupa vînt, dar desertul ramîne acelasi. Asa va fi si cu iubirea noastra. "Maktub", mai spuse. Daca eu sînt parte din Legenda ta, înseamna ca te vei întoarce într-o buna zi."
• "Dragostea cerea sa fii alaturi de fiinta iubita."
• "Cînd iubesti nu-ti trebuie sa întelegi ce se petrece pentru ca totul se petrece în noi si oamenii se pot transforma în vînt."
• "atunci cînd iubim, vrem totdeauna sa fim mai buni decît sîntem"
• "Tot ce se întîmpla o data, poate sa nu se mai întîmple niciodata. Dar tot ce se întîmpla de doua ori, se va întîmpla cu siguranta si a treia oara."  

• “To love is to risk not being loved in return. To hope is to risk pain. To try is to risk failure, but risk must be taken because the greatest hazard in life is to risk nothing.”

• "It is that knowing God’s will is not enough. Having the correct theology is not enough. Knowing requires doing."
   

va urma... :)