de valoare? eu? Da, prin El!

Încă un factor de stres: adăugarea de articole pe blog. De parcă nu aveam destule pe cap. Dar să zicem că asta nu e chiar așa de solicitant.

Suntem generația care știe totul și nu simte nimic. Suntem de neatins, insensibili la orice, de neimpresionat. Cel puțin eu așa mă simt. Sunt atât de impasibilă, încât parcă nimic nu îmi ajunge la inimă. Totul rămâne de suprafață, ca și cum exact așa trebuia să se întâmple.

Dar rugăciunea și relația cu Dumnezeu sunt ceva ce trebuie să simți.

Tocmai de asta, pentru că nu le simt îndeajuns, am de suferit. Învăț zi de zi să Îl simt. Nu că nu aș ști că e lângă mine, pur și simplu trebuie să Îl simt mai mult. Din ce în ce mai mult. Să pot să Îl văd în tot ce mi se întâmplă.

În raza de soare,

în copilașul care-mi zâmbește pe stradă,

în colegele nesuferite și profitoare de la facultate,

în ceața care este peste oraș de câteva zile..

în soarele pe care trebuie să în prețuiesc,

 în fiecare verset pe care îl citesc...

în fiecare persoană pe care o întâlnesc,

în prietenii cei mai buni,

în părinții de departe acum,

în fratele de care mi-i tot dor,

în grupul pe care nu-l pot avea aproape,

în vecinii care se ceartă,

în fotografiile de pe perete,

în răspunsul la rugăciune, obținut în ultima clipă,

în oamenii care mă iubesc,

în cei care nu mă plac,

în lecțiile pe care vrei să mi le dai,

în toate să Te văd,

să vreau să te văd

și vreau!

și azi...ce mi s-a întâmplat azi și Te-am văzut pe Tine?

Păi, în primul rând, m-am putut trezi de dimineață fără nicio problemă, am putut să văd, să citesc, să mă apuc din nou de învățat, să merg la bibliotecă, să revăd aceiași oameni pe care îi văd aproape tot timpul...am putut să tac, să nu scot o vorbă atunci când poate altcineva ar fi explodat...am putut vorbi atunci când a trebuit...m-am putut gândi la Tine, la ceea ce vrei să faci Tu cu mine...de ce ai planuri așa de mărețe? Ți-am spus...mi-e frică să mi se întâmple.

Dar știu că prin Tine și numai prin Tine, fără să îmi atribui eu niciun merit, voi reuși. Voi reuși să ajung acolo unde Tu vrei.

și știu că de atâtea ori Tu ai făcut lucruri mărețe și cei din jur îmi spuneau ”wow” și eu...”dar..ce-am făcut așa de grozav? Eu nu m-am străduit să fac ceva spectaculos...”. mi-e rușine când cineva mă apreciază și eu nu văd  ce ar fi de apreciat. Chiar mi s-a întâmplat de curând. Ce făcusem atât de grozav?

În fine...e bine oare că nu observ unele valori din mine? De fapt, nu sunt din mine. Sunt din El!