tinta poruncii este....

„Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.” (1 Timotei 1:5)

O privire superficială ar da probabil o interpretare firească, însă o analiză profundă dovedeşte că acest verset constituie, de fapt, esenţa creştinismului.

Cele zece porunci date în vechime de Dumnezeu prin Moise poporului Israel (Exod 20), devin în Noul Testament, în propovăduirea Domnului Isus, doar două: „Să iubeşti pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău, cu tot cugetul tău şi cu toată puterea ta.” Şi „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.”

Asemănarea dintre cele două este evidentă: ambele ne îndeamnă la dragoste, însă prima pe plan vertical, faţă de Dumnezeu, iar a doua pe plan orizontal, faţă de semeni. Aşadar, dragostea este împlinirea Legii (Romani 13:10).

În 1 Corinteni 13:13, dintre creedinţă, nădejde şi dragoste, apostolul Pavel afirmă că „cea mai mare dintre ele este dragostea”.

În plus, dragostea este prezentată ca fiind primul element din roada Duhului (Galateni 5:22,23).

Pe lângă toate acestea, desăvârşirea noastră este imposibilă fără dragoste: „...îmbrăcaţi-vă cu dragostea, care este legătura desăvârşirii” (Coloseni 3:14).

De asemenea, în armătura creştinului din 1 Tesaloniceni 5:8, dragostea intra în componenţa platoşei, împreună cu credinţa.

Revenind la legătura dintre poruncă şi dragoste, în Ioan 15:10 găsim scris: „Dacă păziţi poruncile Mele, veţi rămâne în dragostea Mea, după cum şi Eu am păzit poruncile Tatălui Meu, şi rămân în dragostea Lui.”. Deci, păzirea poruncilor, mai exact, dragostea, este vitală pentru mântuire.

În concluzie, dorinţa oricărui creştin ar trebui să fie zidirea unei inimi curate (Psalmul 50:10), dobândirea unui cuget curat atât înaintea lui Dumnezeu, cât şi înaintea oamenilor (Faptele Apostolilor 24:16), precum şi dezvoltarea  acelei credinţe prezentate în cuvinte atât de simple, şi totuşi atât de măreţe, în Evrei 11:1 – „o încredere  neclintită în lucrurile nădăjduite, o puternică încredinţare despre lucrurile care nu se văd”.

Dezvoltarea acestor valori eterne – o inimă curată, un cuget bun şi o credinţă neprefăcută – vor duce la atingerea ţintei noastre - dragostea - , şi implicit la câştigarea „cununii neprihănirii” din mâna Creatorului nostru, „în ziua aceea”, „tuturor celor ce vor fi iubit venirea Lui” (1 Timotei 4:8).

21 Octombrie 2010