E atââât de ciudat. Dumnezeu investește atâta în noi...în noi!!! Noi, niște oameni, nevrednici, care nu merităm nici măcar să trăim. Dar, așa a hotărât El și ceea ce hotărăște El este perfect pentru fiecare dintre noi. Pentru că este doar spre binele nostru.
Nu e greu de realizat că atunci când lași totul în mâna Lui. Sau este?
Cred că da...pentru că ne este greu să ne detașăm de a fi în conducerea vieții noastre.
Aaa CITAT. ”Atunci când ai grijă de lucrurile dragi Lui, El are grijă de cele dragi ție.”
Revin. Eu privesc în viața mea. nu am reușit să Îl las pe Domnul ”in charge” decât de puțin timp în urmă...
Dar, nu pot spune decât că a meritat! E un sentiment grozav să știi că Cineva atât de măreț îți coordonează ție o amărâtă de viață. am trăit sentimentul ăsta acum câțiva ani, când, împreună cu o verișoară, într-o noapte, am luat o pătură, ne-am dus în vârful unui deal și ne-am uitat la stele. Cea mai frumoasă ”ploaie de stele” posibilă am văzut-o în noaptea asta. Ba nu, mint. În noaptea de după ziua mea, anul trecut, a fost ceva mai măreț: un eveniment la nivel cosmic doar pentru mine...m-am simțit atâât de mică :D (nu că n-aș fi...)
și ca să revin la subiectul cu investiția în noi, trebuie să ne punem în negoț talanții pe care ni i-a dat. ”De fapt trebuie sa Îi dăm ce putem face mai bun cu ce e a Lui”, după cum spunea cineva. Este tot ceea ce putem face.
Versete de zilele astea:
“Orice faceţi, să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni” - Coloseni 3:23“Adu-ţi aminte de tot drumul pe care te-a călăuzit Domnul, Dumnezeul tău, în timpul acestor patruzeci de ani în pustie, ca să te smerească şi să te încerce, ca să-ţi cunoască pornirile inimii şi să vadă dacă ai să păzeşti sau nu poruncile Lui.” – Deuteronom 8:2
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu