M-am gandit să
scriu și o concluzie....parcă m-am ținut și pe mine însămi în suspans, după
atâtea avataruri.
În fiecare am
încercat să surprind o trăsătură a mea. Da, mai mult negative. Pentru că mă
caracterizează – critica. Mai ales adresată mie, deși de multe ori nu îmi vine
bine să îmi descopăr greșelile. În ceea ce îi privește pe alții, de multe ori pur
și simplu îmi sar în ochi defectele. Asta are și puncte tari și puncte slabe.
Crede-mă că mi-a
fost ciudat și mie să mă transpun în alte personaje și sa încerc să îmi fac o
analiză obiectivă. Știu că poate pe unii i-am dezamăgit. Sunt conștientă că
muuulți nu mă știau din punctele surprinse de mine, dar nu-i bai. Pentru mine a
fost o experiență deosebită.
M-am descoperit
singură și chiar am constatat că și alții au aceleași frământări ca și mine.
(Și eu care mă credeam unică...:-P) E minunat să afli că, de fapt, în alte
colțuri ale lumii noastre limitate sunt oameni care gândesc ca tine.
Mi-am făcut
prieteni noi prin ceea ce am scris și i-am redescoperit pe cei vechi. Am folosit
multe din cuvintele înțelepte pe care unii dintre ei mi le-au spus.
Mă bucur de ce am
putut face și de ceea ce am descoperit. (Toată viața ne este o experiență a
descoperirii de sine, nu?)
Ca să las
introspecția la o parte, să schimb un pic subiectul (deși nu voi uita niciodată
”proiectul” cu avatarurile mele și
poate și ale altora).
A mai trecut o
vară...o vară cu mai multe sentimente de inutilitate ca oricând, parcă. Dar totuși
cu amintiri de neuitat; amintiri plăcute sau mai puțin plăcute, dar de neuitat;
oameni dragi, mereu alături, indiferent cât de mult am fost despărțiți, pe care
îi voi iubi mereu; experiențe noi, provocări noi; frământări noi, de ce să n-o
spun; lumini noi aruncate asupra oamenilor vechi...A trecut.
Totodată e un nou
început. O toamnă cu îngrijorări, cu neliniști,...dar cu gândul spre biruință. Pentru
că va fi!
Siguranța că va
fi bine, că va fi perfect îmi dă curaj să merg înainte în ciuda a orice nouă
provocare, a orice norișor care încearcă să îmi întunece soarele meu veșnic.
În final, da, mă
bucur de începutul ăsta cu amintiri de anul I. Mi-e bine, visez și cred în mai
bine.
Și, da, Viața mea e-n mâna Ta!
