trăiesc.

Mi-am dorit mult și demult să scriu, numai că parcă nu aveam ce. De fapt, nu, nu e adevărat. O mulțime de subiecte m-au tot bâzâit, doar că nu am ales unul pe care să  îl tratez în mod special.

Vara asta a fost fantastică, prieteni vechi  și experiențe noi, dar și prieteni noi cu experiențe...tot noi.

Bineînțeles că nu am reușit să  fac tot ce mi-am propus. Nu am reușit să citesc cât am vrut, să stau la țară cât mi-am dorit, să stau într-o noapte să privesc stelele....nu, nu am reușit decât într-o mică, mică măsură. În schimb, am petrecut timp minunat în   familie, în grădină, am construit relații noi, le-am relegat pe cele vechi și tot așa.

Zi după zi și întâmplare după întâmplare, sunt tot mai recunoscătoare pentru familia mea. Părinții mei, fratele meu. Minunați! Prietenii îmi rămân la fel, greu de exprimat în cuvinte.

Am avut multe urcușuri și coborâșuri, totuși. M-am revoltat, m-am entuziasmat, am lăsat totul baltă, m-am luptat cu tot felul de gânduri, cu tot felul de oameni,m-am entuziasmat din nou, am fost fără energie dar și plină de viață. Nu e simplu să trăiești. E simplu să exiști. Am ales să trăiesc.

Am fost răstignit împreună cu Hristos, și trăiesc… dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața, pe care o trăiesc acum în trup, o trăiesc în credința în Fiul lui Dumnezeu care m-a iubit și S-a dat pe Sine însuși pentru mine. (Galateni 2:20)

Versetul ăsta o să fie mereu special pentru mine. Îmi doresc să îl pot împlini în totalitate.

În concluzie, a fost o vară frumoasă. De acum a venit toamna și...iar aștept.