Confuzii și (ne)lămuriri

Sunt zile în care vrei pur și simplu sa te urci într-un tren și să pleci, să pleci, să pleci departe, într-un loc unde să fii fără griji și unde să fii cât se poate de liniștit. Sunt zile în care nu înțelegi ce simți, ce vrei. Sunt zile în care vrei să fii în brațele mamei și momentele acelea să nu se mai sfârșească.

Să fii adult e greu. Și devine din ce în ce mai greu. Să interacționezi cu oamenii, să fii drăguț chiar și atunci când ei nu sunt, să îi accepți, să cauți să îi înțelegi, să le răspunzi conform nevoilor lor și să îți mulezi programul, gândirea, comportamentul, atitudinile după ale lor e greu.

Dar suntem așezați într-un anumit loc și înconjurați de anumiți oameni cu un scop. Dumnezeu vrea să ne modeleze și pe noi, și pe ceilalți, să fim așa cum El ne vrea. Important este (dar și cel mai dificil) să înțelegem planurile Lui pentru noi.

Sunt zile și momente când îmi doresc așa de mult să știu ce are pregătit pentru mine în viitor, încât nu mă mai pot concentra la ceea ce se întâmplă în prezent. Iar prezentul de azi este viitorul pe care Dumnezeu mi l-a pregătit încă de la începutul lumii. Dar așteptarea, ah! așteptarea...