Vi s-a întâmplat vreodată să vedeți cum viața voastră merge într-o anumită direcție fără ca voi să faceți vreun efort? Dumnezeu se ascunde de multe ori în spatele unor așa zise coincidențe. Trebuie doar să ne deschidem ochii și să vedem minunile Lui.
Am avut un drum tare interesant. O bună bucată de timp vizibilitatea s-a limitat la nu mai departe de doi-trei pași în față. Eram frustrată, mă simțeam ca și cum nu aș avea niciun țel, nicio țintă, nu înțelegeam încotro mă îndreptam. Niciodată până atunci Dumnezeu nu mi-a revelat mai mult, niciodată nu mi-a arătat orizontul. Trăiam așa cumva ca de azi pe mâine, nu aveam nicio viziune pe termen mai lung.
La un moment dat, Dumnezeu mi-a spus ca îmi deschide drumul înainte și că voi vedea deslușit, că voi păși cu bucurie și voi înțelege totul. Pfuiii, ce senzație...! Îmi venea și să râd și să plâng. Să râd pentru că iată, Dumnezeu îmi știa frământările și îmi dădea un răspuns mult așteptat, și să plâng de bucurie, evident, dar și de ușurare, că iată că toate frământările și întrebările mele își vor găsi în sfârșit un final.
Răspunsul de la Dumnezeu, cum am tot auzit zicându-se este Da, Nu sau Așteaptă. La fel și atunci când Domnul îți promite un răspuns - El nu neapărat ți-l și dă imediat-imediat. La fel a fost și cu mine. Nu chiar de a doua zi am putut vedea, dar acum, privind în urmă, e incredibil cum a lucrat Dumnezeu.
Și acum, ca sa intru direct în subiect. Terminasem facultatea și, ca de obicei cu hotărârile, specializarea de masterat am ales-o împreună cu mama (înțeleg acum că sub o influență divină), pe ultima sută de metri.
La începutul primului an mi s-a pus pata să merg în State, așa că, chiar am mers, work and travel. Fiecare pas, fiecare zbor, fiecare job, fiecare om - o binecuvântare! Cred că a fost cea mai specială experiență a mea de până atunci. Nici nu mai știu cum mi-a venit ideea - cert este că am făcut un pas (sau mai bine zis - mai mulți pași) prin credință și am ieșit total din zona mea de comfort, de la sine. Aventură la cote maxime 😊
A venit al doilea an de master, și am hotărât că ar fi cazul să îmi găsesc și eu ceva de lucru mai serios...cu voluntariatul faci treabă și nu prea. Așa că am depus CV-uri, am mers la interviuri, am avut parte de respingeri, deznădejdi, încurajări, pași înapoi... Dar într-un final am fost chemată la un interviu pentru customer service (ah de-aș fi știut ce înseamnă 😖), și chiar am fost angajată. Training-ul a mers cum a mers, am învățat, am știut, am trecut testele, apoi hopa-sus la muncă pe bune. Telefoane, încontinuu, oameni nervoși, agitați (colegii inclusiv). În prima zi de lucru propriu-zis am venit acasă atât de „pornită” încât am luat un site de anunțuri cu job-uri și am aplicat la tot ce mi-a picat în mână.
Cred că au trecut aproape două luni în stilul ăsta, ..eu tot mai secătuită, tot mai puțin îmi plăcea, tot mai cu greu mergeam la serviciu și tot mai prost mă înțelegeam cu toată lumea. De partea cealaltă, „Lasă, că o să te obișnuiești, hai că o să fie bine, alții ar vrea să aibă de lucru..” etc. etc. etc. Totuși, am învățat multe și acolo, atât despre relaționare cât și despre atmosfera de lucru, despre anumite proceduri și...procedee.
Într-un concediu neplanificat de mine, dar pare-se, planificat de Altcineva, am fost chemată la un interviu. A fost o chestiune de genul: azi am mers la interviu, în seara asta m-a sunat și mi-a spus „De mâine vii în training”. De la sine, vă amintiți?
Aproape o săptămână am fost împărțită între vechiul job și noul trainig până când într-un final m-au lăsat de la customer service să plec! Ce eliberare! Așa se întorc lucrurile și situațiile cum nici nu ne putem imagina.
Deși aici am fost „trainuită” pentru un anumit post, am ajuns să lucrez pe un altul muult mai potrivit pentru mine și nu aș putea fi mai recunoscătoare! Am trăit eu însămi ceea ce auzeam pe alții spunând, cum că Domnul lucrează cum nici nu ne gândim și poate să schimbe circumstanțe la clipeala ochiului.
Noul loc de muncă (care acum nu mai este chiar așa de nou 😏) m-a învățat multe și m-a ajutat să mă dezvolt atât personal cât și profesional. Aici chiar mi se aplică celebrul termen multilateral dezvoltat, pentru că într-adevăr așa mă simt! 🙈
Pe lângă toate, am avut parte de cel mai mare câștig al vieții mele. Totul a curs de la sine. Drumul mi s-a deschis drept în față, ca eu să pășesc cu încredere și bucurie, exact așa cum El mi-a promis. Dar despre asta,...puțin mai târziu 😇
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu