Sala plină de
oameni. Dar ce contează? Când a apărut acel
băiat, inima i-o ia razna. Apoi singură, în gândul ei: ”Melanie, calmează-te! E
doar ca un frate al tău!”...cel puțin așa ar trebui să îl vadă. Dar îi e greu!
Îi e greu! Și mai ales când el poartă acel zâmbet fermecător...sau când spune
câte o fraza din aia super-inteligentă sau când...
În alt context,
apare un altul,...care îi stârnește
reacții asemănătoare. Apoi un altul...
Nu poate spune că
îi place în totalitate. Îi place doar să îi vadă pe fiecare la locul lor, acolo
unde îi știe, să vadă că sunt bine, să viseze pentru o fracțiune de secundă, să
îl urmărească pentru câteva minute cu privirea și apoi....poate să revină la
ceea ce făcea înainte sau poate să continue să viseze.
Mai drăguț e când îi revede pe cei de departe.
Pentru un moment, simte că inima ei e gata să zburde prin cameră, apoi, ca și
cum ar scutura un gând urât, zambește frumooos și primește întrebarea ”Heeei,
Melanie, ce faci, cum ești? Ai venit acasă? Ne-a fost dor de tine!” sau...”Wow,
ce surpriză, ce mică e lumea! Ce faci aici?”.
Apoi, mai târziu,
îi e ciudă. Îi e ciudă pe ea însăși. De ce trebuie mereu să fie așa? Și când
unele prietene îi spun ”D-apăi, tu, Melanie...mie nu îmi place de niciun băiat
în mod special.”...”Nu simt nimic pentru niciunul. Niciunul nu îmi e măcar
simpatic”...
Hmmm...dar nici
ei nu îi place vreo unul în mod special...îi plac doar mai mulți, deodată, la
general. Fiecare cu părticica lui. Că apoi vreunul din ei dispare din peisaj
sau spune sau face vreo cine-știe-ce tâmpenie și astfel dispare și orice gând
referitor la el.
Parcă degeaba a
citit atâtea cărți, degeaba...să îi vadă pe toți ca pe frați, nu ca pe posibili
pretendenți?
Hmm...greeu!
De multe ori îi
vine să își ia lumea în cap. Se înroșește numai la gândurile astea. Cui să
spună? Dacă o să îi răspundă cu ”Tu, Melanie, ești un
pic...deplasată...”...dacă...dacă o vor judeca...dacă..?
La unul îi
place...cum se îmbracă. La altul...cum arată. La altul, cum se poartă. La
altul, cum vorbește...la altul, o singură chestie. De altul îi place că a auzit
vorbindu-se de bine...și tot așa.
E atât de furioasă pe ea însăși! La nivel de
teorie, știe multe. Dar când vine vorba de practică, și de a păstra acea substanță prețioasă pentru acel
unic...trebuie să facă eforturi în acest sens.
Rugăciunea ei e
mereu: ”Doamne, ajută-mă să îi văd pe fiecare așa cum vrei Tu. Să îi percep așa
cum îi percepi Tu.”. Și numai cu ajutorul Lui reușește.
Poate să își
stăpânească emoțiile, să își suprime acele sentimente care stau parcă gata-gata
să erupă. Poate! Poate să se pregătească pentru Acela care-i va fi unicul.
Melanie, cea care
știe să își păstreze virginitatea și
la nivelul gândurilor și emoțiilor. Doar prin El.
Melanie, cu EL.
Și știe că El va rândui toate, toate așa cum știe El mai bine. Și că va fi
perfect!
Melanie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu